Axis Mundi

 

Axis mundi (axa cosmică, axa mondială, pilon mondial, columna cerului, centrul lumii), în religie sau mitologie, este centrul lumii și/sau legătura dintre Cer și Pământ. Ca pol ceresc și pol geografic, el exprimă un punct de legătură între cer și pământ în care se întâlnesc cele patru direcții ale busolei. În acest moment, călătoria și corespondența se realizează între tărâmurile superioare și cele inferioare. Comunicarea din tărâmurile inferioare poate urca către cele mai înalte, iar binecuvântările din tărâmurile superioare pot coborî în cele inferioare și pot fi răspândite tuturor. Punctul funcționează ca omphalos (buricul), punctul de început al lumii.

Deoarece axis mundi este o idee care unește o serie de imagini concrete, nu există nicio contradicție în a privi pete multiple drept „centrul lumii”. Simbolul poate funcționa simultan în mai multe locații.

Corpul uman poate exprima simbolul axei lumii. Unele dintre reprezentările mai abstracte din Arborele Vieții, cum ar fi Sefirot în Cabalism și în sistemul Chakrelor recunoscut de hinduism și budism, se îmbină cu conceptul de corpul uman ca pilon între cer și pământ. Discipline precum Yoga și Tai Chi pornesc de la premisa corpului uman ca axis mundi. Buddha reprezintă un centru mondial sub formă umană. Statuile mari ale unei figuri care meditează unesc figura umană cu simbolismul templului și al turnului. 

Astrologia în toate formele ei presupune o legătură între sănătatea umană și treburile și orientarea acestora cu corpurile cerești. Religiile lumii consideră trupul însuși ca pe un templu și rugăciunea ca pe o coloană care unește pământul cu cerul. 

Colosul antic din Rhodos a combinat rolul figurii umane cu cel de portal și zgârie-nori. Imaginea unei ființe umane suspendată pe un copac sau pe o cruce localizează figura pe axa unde cerul și pământul se întâlnesc. Imaginea renascentista cunoscuta sub numele de Omul Vitruvian a reprezentat o explorare simbolica si matematica a formei umane ca axa lumii.

Un concept șamanic comun și o poveste spusă universal este cel al vindecătorului care traversează axis mundi pentru a aduce înapoi cunoștințele din lumea cealaltă.

Este esența călătoriei descrisă în Divina Comedie de Dante Alighieri. Poemul epic relatează coborârea și ascensiunea eroului său printr-o serie de structuri spiralate care îl duc de la miezul pământului, de la adâncurile Iadului până la Paradisul ceresc.

Oricine sau orice este suspendat pe axa dintre cer și pământ devine un depozit de cunoștințe potențiale. Lucrului suspendat îi revine un statut special: un șarpe, o victimă a crucificării sau spânzurării, un toiag, un fruct, vâsc. Derivațiile acestei idei își găsesc formă în Toiagul lui Asclepius, o emblemă a profesiei medicale, și în caduceu, o emblemă a corespondenței și a profesiilor comerciale. Toiagul din aceste embleme reprezintă axis mundi, în timp ce șerpii acționează ca gardieni sau călăuzitori ai cunoașterii.