Axis Mundi

 

Axis mundi (axa cosmică, axa mondială, pilon mondial, columna cerului, centrul lumii), în religie sau mitologie, este centrul lumii și/sau legătura dintre Cer și Pământ. Ca pol ceresc și pol geografic, el exprimă un punct de legătură între cer și pământ în care se întâlnesc cele patru direcții ale busolei. În acest moment, călătoria și corespondența se realizează între tărâmurile superioare și cele inferioare. Comunicarea din tărâmurile inferioare poate urca către cele mai înalte, iar binecuvântările din tărâmurile superioare pot coborî în cele inferioare și pot fi răspândite tuturor. Punctul funcționează ca omphalos (buricul), punctul de început al lumii.

Deoarece axis mundi este o idee care unește o serie de imagini concrete, nu există nicio contradicție în a privi pete multiple drept „centrul lumii”. Simbolul poate funcționa simultan în mai multe locații.

Corpul uman poate exprima simbolul axei lumii. Unele dintre reprezentările mai abstracte din Arborele Vieții, cum ar fi Sefirot în Cabalism și în sistemul Chakrelor recunoscut de hinduism și budism, se îmbină cu conceptul de corpul uman ca pilon între cer și pământ. Discipline precum Yoga și Tai Chi pornesc de la premisa corpului uman ca axis mundi. Buddha reprezintă un centru mondial sub formă umană. Statuile mari ale unei figuri care meditează unesc figura umană cu simbolismul templului și al turnului. 

Astrologia în toate formele ei presupune o legătură între sănătatea umană și treburile și orientarea acestora cu corpurile cerești. Religiile lumii consideră trupul însuși ca pe un templu și rugăciunea ca pe o coloană care unește pământul cu cerul. 

Colosul antic din Rhodos a combinat rolul figurii umane cu cel de portal și zgârie-nori. Imaginea unei ființe umane suspendată pe un copac sau pe o cruce localizează figura pe axa unde cerul și pământul se întâlnesc. Imaginea renascentista cunoscuta sub numele de Omul Vitruvian a reprezentat o explorare simbolica si matematica a formei umane ca axa lumii.

Un concept șamanic comun și o poveste spusă universal este cel al vindecătorului care traversează axis mundi pentru a aduce înapoi cunoștințele din lumea cealaltă.

Este esența călătoriei descrisă în Divina Comedie de Dante Alighieri. Poemul epic relatează coborârea și ascensiunea eroului său printr-o serie de structuri spiralate care îl duc de la miezul pământului, de la adâncurile Iadului până la Paradisul ceresc.

Oricine sau orice este suspendat pe axa dintre cer și pământ devine un depozit de cunoștințe potențiale. Lucrului suspendat îi revine un statut special: un șarpe, o victimă a crucificării sau spânzurării, un toiag, un fruct, vâsc. Derivațiile acestei idei își găsesc formă în Toiagul lui Asclepius, o emblemă a profesiei medicale, și în caduceu, o emblemă a corespondenței și a profesiilor comerciale. Toiagul din aceste embleme reprezintă axis mundi, în timp ce șerpii acționează ca gardieni sau călăuzitori ai cunoașterii.

PENTAGRAMA – semnul omului universal

O pentagramă (pe care anticii o numeau pentacol) este o stea cu cinci colțuri. Simplă sau triplă, această formă geometrică constituie un excelent emițător radionic bidimensional, cu condiția să plasați un punct spre nordul magnetic, adică spre vârful foii pe care este desenat graficul. Într-o figură geometrică, axa nord-sud este paralelă cu axa magnetică a pământului. Prin urmare, se consideră că principalul flux de energie intră dinspre nord.

Pentagrama este în rezonanță cu n: degetul mare este în relație cu Venus, indexul cu Jupiter, degetul mijlociu cu Saturn, degetul inelar cu Soarele și degetul mic cu Mercur.

Cele cinci virtuți pe care omul trebuie să le dezvolte pentru a intra în Epoca Vărsătorului, Epoca de Aur, sunt și ele asociate. Acestea sunt cele cinci virtuți ale principiului lui Hristos: adevăr, înțelepciune, dreptate, iubire și puritate. Maestrul Isus este considerat o pentagramă vie.

 În cele din urmă, pentagrama corespunde celor cinci organe de simț folosite. În prezent, încercăm să dezvoltăm al șaselea, „sentimentul”. Cât despre al șaptelea, simțul divinului, se va dezvălui într-un viitor mai îndepărtat.

Dacă este bine orientat, așa cum este indicat mai sus:

• punctul din stânga jos rezonează cu simțul gustului, care guvernează nevoile fizice, inclusiv nutriția,

• punctul din dreapta jos este legat de simțul tactil, reproducere și sexualitate,

• punctul de mijloc din dreapta corespunde senzației olfactive, rezumă atât sensibilitatea fizică, emoțiile, intuiția etc.,

• punctul de mijloc din stânga este legat de auz, legat de intelect, rațiune și înțelepciune,

• punctul de sus este legat de vedere și indică spre minte, evoluție spirituală.

Primele două simțuri sunt legate de creierul reptilian, cel mai primitiv. Ultimele trei, mai recente, s-au dezvoltat când am devenit animale cu sânge cald. Prin urmare, ele sunt legate de hipotalamus, neocortex și cortex.

În centru, pentagonul corespunde celui de-al șaselea simț, cel pe care oamenii încearcă în prezent să-l dezvolte.

Geniul lui Leonardo da Vinci a asociat simbolul pentagramei cu cel al Omului Universal. Acest simbol constituie un semn inițiatic. Ritualul său, semn al crucii radionicianului, se practică de la conturul pentagramei în spațiu.

Adunați cele trei degete ale mâinii principale (dreapta pentru dreptaci, stânga pentru stângaci) și așezați-le succesiv pe umărul drept, umărul stâng, șoldul drept, fruntea, șoldul stâng, apoi terminați, le dezlipiți rezemat pe umărul drept. De fiecare dată când vă mișcați mâna, pronunțați una dintre următoarele vocale în ordine: AEIOU și terminați cu ''AOUM''.

Acest semn este extrem de puternic, chiar dacă te limitezi la a-l vizualiza în fața ta. El va cristaliza în tine și în jurul tău cele mai înalte și mai benefice energii ale lui Marte, a căror forță respinge inamicul și îl purifică. Te protejează și te ajută dacă este necesar să cureți un loc nesănătos. Potrivit Cabalei, numărul cinci de la baza pentagramei este legat de sephirah Geburah de pe Arborele Vieții, unde se află planeta Marte. De asemenea, pentagrama este considerată un suport excelent pentru meditație.